TRATTORIAN

amfostacolo.ro

Bun gust italian la Trattorian Artisan Foods!

E vorba de o străduță îngustă ce duce din Piața Sfatului într-o mică piațetă și face legătura cu strada Michael Weiss.

Aproape perete în perete cu Restaurantul Am Rosenanger despre care a scris @krisstinna sau la câțiva pași Bistro de' l Arte, un alt mic local iubit de A., artistul meu preferat. ;)

Restaurantul se află într-o clădire veche, ;) cum altfel? iar de la început te întâmpină un bar pe dreapta, asemeni unei biblioteci, situat ca într-un antreu, unul special, unde în partea stângă, poți lua și masa.

Tot decorul sugerează ideea unui beci, pe alocuri zidăria este din bucăți mici sau mari de cărămidă, roșcată, bolte, multe sticle pline :) în bar, dar și multe sticle goale, ca o colecție, pe rafturi, pe zidurile de deasupra ușii de toaletă, sau în cutii, sau în găleți de tablă zincată, ori damigene de sticlă, pline cu dopuri de plută... sau diferite alte obiecte de epocă, cum ar fi un cărucior vechi.

Localul este împărțit în foarte multe compartimente prin ziduri parțiale sau „ziduri” din lemne, exact cum avea bunicul pe vremuri în șură. Totul este cumva arhaic, combinat cu puțin modern, sau puțin mai mult... o să vedeți.

Cum spuneam sunt multe separeuri, mesele sunt de patru, șase, opt sau chiar mai multe persoane. Foarte rar, găsești locuri libere...

Podeaua este tot din lemn, dar se combină în multe locuri cu mozaic sau gresie. De altfel foarte reușită trecerea de la vechi la nou, sau mai bine zis îmbinarea armonioasă.

Chiar și la baie, tavanul este boltit din cărămidă, un raft ascuns pe deasupra tocului ușilor, cu multe sticle goale, prăfuite, iar la toalete, lemnul se întrepătrunde la fel de armonios cu faianța, gresia sau lavoarul ce imită marmura.

Și acum localul era full, noi am încercat să facem programare încă de dimineață, ni s-a spus că ar fi ceva doar după ora 18.

Nu-i nimic ne-am spus, hai să încercăm. E drept că acum am văzut localul plin, nici o masă liberă, am fost puțin dezamăgiți, nu că nu ne așteptam, dar până la urmă, unul din băieții care serveau a zis să așteptăm nițel, s-a întors după câteva secunde și ne-a condus într-una din încăperi, în fața bucătăriei, unde trona o masă „haiducească” de cam 12 persoane. Masa avea cca 6 persoane în partea opusă, iar după „buna înțelegere” a lor și a noastră, am rămas acolo.

N-a fost rău deloc, în fața mesei, era o tejghea uriașă, iar în spatele ei era un cuptor serios, unde se cocea de zor pizza. Aha, deci aici era nevoie de lemne, care ardeau spectaculos acum, cu o flacără mare, răspândind arome îmbietoare și nu numai de acolo, ci și de la bucătărie, de unde apăreau o sumedenie de bunătățuri...

Tejgheaua era plină cu tot felul de ustensile, cred că mai mult de decor, unele atârnate pe grilaje de fier, altele suspendate de bârne, sau pe frânghii, etc.

Pe o frânghie deasupra tejghelei stăteau spânzurate legături de verdețuri, pește uscat, funii cu usturoi.

Ne-am așezat la masa imensă, lemn masiv, acoperit cu un ștergar la mijloc, țesut în casă. Scaunele erau pe măsură, comode, cu spătar înalt. O atmosferă primitoare, caldă, foarte plăcută.

Trei lămpi mari atârnau deasupra mesei, răspândind o lumină caldă, portocalie, colorând în nuanțe plăcute zidurile aspre ale vechii clădiri. Tavanul foarte interesant, din bârne groase, puțin curbate de trecerea timpului și de greutăți, dar bine susținută pe dedesubt cu o altă bârnă transversală pe mijloc.

Era un adevărat furnicar spre bucătărie, personalul numeros, făcea destul de bine față celor multe cerințe.

Un tânăr simpatic a venit și la noi, cu meniurile închise în coperți de lemn, fin lucrate, dar când le-a deschis-surpriză, erau tablete moderne, Samsung, unde ne-am uitat pe îndelete la felurile frumos prezentate.

Eu am ales pește, un somon la grătar, cu salată, am optat și pentru o garnitură de cartofi prăjiți cu parmezan și pătrunjel, servit foarte drăguț, în niște ghivece de lut.

Soțul a luat caracatiță, în sos roșu, iar A. un chesseburger, alături de cartofi pai.

Am ales un vin, un sauvignon, alb, foarte bun.

Cam un sfert de oră am așteptat până ce ne-a fost adus meniul, dar în tot acest timp, am putut vedea celelalte meniuri pregătite, vai, nu mai spun ce foame ni se făcuse...

Pizza este servită pe platouri de lemn și are formă ovală, iar coastele, pe o lungime considerabilă, de cca 30 cm, le-am văzut întinse tot pe lemn.

Mâncarea este variată, mediteraneeană, dar există și meniuri interesante pentru copii sau vegetarieni.

Puteți opta pentru pizza, paste, salate, aperitive apetisante, supe, ciorbe, pește, fructe de mare, porc, vită, vițel, rață, pui cu denumiri haioase, cum ar fi „Degețele de pui” sau „Zbor dulceag”. Nu mai spun de deserturi, sau de gama de vinuri, largă și „spumoasă”!

Mâncarea noastră, a fost delicioasă, bine gătită, porții suficiente, vinul bun, totul bine servit și noi mulțumiți.

Am dorit și un desert, iar din cele prezentate, mi-am ales Tiramisu cu fructe, pe care l-am primit într-un borcan, pregătit așa special.

La final, nota de plată, 203 ron, plătit cu cardul, desigur se poate și cash.

Nu-mi rămâne decât să vă invit la poze, iar de aveți drum prin zonă, nu ezitați, nouă ne-a plăcut!

[rk]

Și pentru că,

„Dar când n-aud muzica
Mă omoară liniștea”

​

mulțumesc frumos!